Arhive autor: sam

O traducere din latină

Colegul cel nou* a venit în agenție la recomandarea mea. Ne știm de mai demult. E copywriter.

E în prima lui săptămână și, agenție mică, birouri puține…, s-a acomodat bine cu echipa. Abia așteaptă următorul brief.

Adi e detepist. Și fotograf, și alpinist. Și foarte hâtru.

Într-o dimineață, Colegul cel nou găsește pe birou un brief care-l face să înjure. Lucru relativ rar pe vremea aia; eram, nu știu de ce, mai docili (sau mai motivați?…) chiar și când era greu.

La el, însă, nu era greu. Era imposibil.

Bă, să-mi bag picioarele, voi ați văzut asta?
– Nu… zicem noi, cei 3 colegi de birou, adică înclusiv Adi. Și chiar nu văzusem: un detepist care vrea să facă o farsă ca lumea nu riscă nimic.
– Zice că să traduc c*catu’ ăsta! Cine dracu’ a mai văzut așa text? Ce client e ăsta?!
– Ce să traduci?
ASTA!
– Ia dă să văd, poate te ajut, zice Adi și-i ia foaia din mână. Aha…
– E latină, nu?!, fierbe în continuare Colegul cel nou.
– Pare, zice Adi cu adevărat preocupat să îl ajute… Lorem ipsum dolor sit amet… Așa sună, da… Consectetur adipiscing elit, urna consequat…
– !?!?!… Ce c*cat?!
– Da, cred că e latină…
– Bă, au înnebunit ăștia?! Mie Brăduț la interviu mi-a zis că tre să știu engleză! N-a zis nimic de latină!!!

Noroc cu monitoarele, care pe vremea aia erau CRT (televizor vechi, gen), și-am avut unde să ne băgăm cât să mușcăm din pumni încă vreo câteva secunde, cât i-a mai citit Adi din textul „în latină”…

Notorious, prin ’99 sau 2000. Am râs mult în anii ăia.


*Colegul cel nou are, bineînțeles, un nume. E posibil, însă, ca momentul să-l enerveze în continuare, așa încât lăsăm așa.

Cu DTP-ul la New Business

Dragoș Manole este DTP-ist.

Iar eu sunt într-un meeting cu un niște brand manageri, la cel mai mare client al agenției. Unul dintre ei, o fată, se agită mai tot timpul discuției – intră și iese, își verifică telefonul și mailul. E preocupată de ceva.

Discuția se încheie și în timp ce-mi strâng caietul și laptopul o întreb ce s-a întâmplat și dacă o pot ajuta cu ceva. Mă așteptam să fie ceva personal, la cât de supărată era, dar – ne știam de ceva vreme și lucram bine împreună – nu m-a lăsat inima să plec fără să întreb.

Nu era personală problema, ci de business. Și era dificilă. Clienta se ocupa și de un alt brand decât cel pe care discutasem în ziua aia. Se pregătea să lanseze o promoție și mai avea de făcut o modificare minoră pe ambalajul dedicat, iar agenția cu care lucra pe acel brand nu îi mai răspundea la telefon și la mesaje.

La finalul zilei respective, cred că mai erau vreo 4 ore, fișierul de tipar final-final trebuia urcat, conform unei planificări făcute la nivel global, în sistemul care îl trimitea la producție și organiza apoi tot lanțul care făcea ca ambalajele să ajungă în magazine fix la începutul promoției, nu mai devreme și nu mai târziu.

„Dar măcar am fișierul editabil…”, zice ea, mai mult ca să-și facă curaj.
Stai un pic”, zic. Dacă tot mă oferisem s-o ajut, ce mă costa să dau un telefon…

Și-l sun pe Dragoș.

Iar Dragoș este și „la butoane”, și pe final cu ce făcuse până atunci, și dispus să mă ajute „repejor spre superurgent”. Și rezolvăm într-o mică jumătate de oră. Pe gratis.

A doua zi clienta m-a sunat să-mi spună că e totul în regulă, să-mi mulțumească (agenția cealaltă încă n-o sunase înapoi…) și să mă întrebe dacă n-am vrea să facem noi promoția. Materiale, TV, radio…

Primul meu new business făcut cu DTP-ul. Și cel mai rapid. (Și poate și cel mai norocos, deși singura parte cu adevărat întâmplătoare a fost coincidența între momentul dificil al celeilalte agenții și discuția mea cu clientul comun…)

Un win-win-win, cum se spune pe la noi. Am lucrat câțiva ani apoi pentru brandul respectiv, și Dragoș împreună cu noi.

Vi-l recomand pe Dragoș Manole.

Nu pentru că rezolvă pe loc, deși se mișcă rapid când e cazul. Ci pentru că așa l-am cunoscut și eu, printr-o recomandare a cuiva care îl știa bine. Sunt vreo 11 ani și jumătate de-atunci – relația cu el este cea mai veche relație de business pe care o am…