Do you want to be Notorious?

Brăduț e primul meu director de creație.

Am aplicat la Notorious după ce văzusem un ad într-un ziar. „Do you want to be Notorious?” zicea headlineul și am zis „Da”, deși nu știam ce-i Notorious.

Am trimis un CV, cel mai probabil prin fax. Și apoi am primit un telefon de la Brăduț, mai jos sunt puținele urme ale discuției respective. (Data din capul paginii e întâmplătoare, nu era mai, era cam pe la finalul lui octombrie, cred, în 1998.)

Avem ceva chimie (deși nu cunoșteam expresia la vremea aia). Făcusem radio și eu, și el, ba chiar îmi dă ocazia să mă simt bine: el lucrase la Campus în Urziceni, eu la Uniplus și Sky în Constanța și ProFM (Costinești, dar orișicât…).

Mă pune să-i zic un banc, ceea ce mă blochează, dar îmi revin repede și i-l zic. Nu, nu mai țin minte bancul, dar ideea mi se pare și acum un supertest pentru orice publicitar venit la interviu: simț al umorului, prezență de spirit, presentation skills

M-a angajat. Probabil că îi plăcuse și rezolvarea testului pe care mi l-a dat: „advertise yourself”. (Greu, nu știu dacă aș mai scoate-o la capăt acum; brieful s-a complicat între timp și nici piața nu mai e așa de ușoară…)

Brăduț este de niște ani buni travel maker și cam tot de-atunci n-am mai vorbit.

El este omul care, prin decizii luate sau vorbe spuse, mi-a influențat cel mai mult cariera și, prin ea, cei 21 de ani de viață trecuți de când ne-am cunoscut.

Brăduț mi-a deschis o ușă prin care astăzi nu cred c-ar mai avea ocazia să intre un copywriter aspirant de aproape 27 de ani. El m-a împins să aplic la DDB prima dată. El m-a recomandat la DDB a doua oară – când chiar am devenit director de creație acolo. El m-a determinat să plec de la DDB la începutul lui 2007 și să-mi pornesc propria agenție.

A fost fun multă vreme cu el. Am râs mult. Ore după ore după ore de bancuri și jocuri de cuvinte și spoofuri improvizate ale reclamelor pe care le făceam noi și alții. Telefonul (fix…) care a sunat chiar când intrasem în casă după job: „Bă, deci… Trebuia să scrii chestia asta și n-ai făcut-o. Pot s-o scriu eu și te f*t mâine când vii la birou. Sau te întorci acum, o rezolvi și totul e minunat”. Nopțile, diminețile și la un moment după-amiezile la Web. Ieșirile la bere de miercuri noapte, la „Castel”, pe Dacia. Plimbările cu Tico-ul lui prin București, cu geamurile date jos și caseta cu „Fără concurență” dată la maximum. Ideea lui permanentă să propunem ca premiu la promoții o statuie a câștigătorului în orașul natal.

Am undeva în suflet o listă de oameni de care m-am pierdut; Brăduț este unul dintre ei.