Arhive etichetă: notorious

O traducere din latină

Colegul cel nou* a venit în agenție la recomandarea mea. Ne știm de mai demult. E copywriter.

E în prima lui săptămână și, agenție mică, birouri puține…, s-a acomodat bine cu echipa. Abia așteaptă următorul brief.

Adi e detepist. Și fotograf, și alpinist. Și foarte hâtru.

Într-o dimineață, Colegul cel nou găsește pe birou un brief care-l face să înjure. Lucru relativ rar pe vremea aia; eram, nu știu de ce, mai docili (sau mai motivați?…) chiar și când era greu.

La el, însă, nu era greu. Era imposibil.

Bă, să-mi bag picioarele, voi ați văzut asta?
– Nu… zicem noi, cei 3 colegi de birou, adică înclusiv Adi. Și chiar nu văzusem: un detepist care vrea să facă o farsă ca lumea nu riscă nimic.
– Zice că să traduc c*catu’ ăsta! Cine dracu’ a mai văzut așa text? Ce client e ăsta?!
– Ce să traduci?
ASTA!
– Ia dă să văd, poate te ajut, zice Adi și-i ia foaia din mână. Aha…
– E latină, nu?!, fierbe în continuare Colegul cel nou.
– Pare, zice Adi cu adevărat preocupat să îl ajute… Lorem ipsum dolor sit amet… Așa sună, da… Consectetur adipiscing elit, urna consequat…
– !?!?!… Ce c*cat?!
– Da, cred că e latină…
– Bă, au înnebunit ăștia?! Mie Brăduț la interviu mi-a zis că tre să știu engleză! N-a zis nimic de latină!!!

Noroc cu monitoarele, care pe vremea aia erau CRT (televizor vechi, gen), și-am avut unde să ne băgăm cât să mușcăm din pumni încă vreo câteva secunde, cât i-a mai citit Adi din textul „în latină”…

Notorious, prin ’99 sau 2000. Am râs mult în anii ăia.


*Colegul cel nou are, bineînțeles, un nume. E posibil, însă, ca momentul să-l enerveze în continuare, așa încât lăsăm așa.

Do you want to be Notorious?

Brăduț e primul meu director de creație.

Am aplicat la Notorious după ce văzusem un ad într-un ziar. „Do you want to be Notorious?” zicea headlineul și am zis „Da”, deși nu știam ce-i Notorious.

Am trimis un CV, cel mai probabil prin fax. Și apoi am primit un telefon de la Brăduț, mai jos sunt puținele urme ale discuției respective. (Data din capul paginii e întâmplătoare, nu era mai, era cam pe la finalul lui octombrie, cred, în 1998.)

Avem ceva chimie (deși nu cunoșteam expresia la vremea aia). Făcusem radio și eu, și el, ba chiar îmi dă ocazia să mă simt bine: el lucrase la Campus în Urziceni, eu la Uniplus și Sky în Constanța și ProFM (Costinești, dar orișicât…).

Mă pune să-i zic un banc, ceea ce mă blochează, dar îmi revin repede și i-l zic. Nu, nu mai țin minte bancul, dar ideea mi se pare și acum un supertest pentru orice publicitar venit la interviu: simț al umorului, prezență de spirit, presentation skills

M-a angajat. Probabil că îi plăcuse și rezolvarea testului pe care mi l-a dat: „advertise yourself”. (Greu, nu știu dacă aș mai scoate-o la capăt acum; brieful s-a complicat între timp și nici piața nu mai e așa de ușoară…)

Brăduț este de niște ani buni travel maker și cam tot de-atunci n-am mai vorbit.

El este omul care, prin decizii luate sau vorbe spuse, mi-a influențat cel mai mult cariera și, prin ea, cei 21 de ani de viață trecuți de când ne-am cunoscut.

Brăduț mi-a deschis o ușă prin care astăzi nu cred c-ar mai avea ocazia să intre un copywriter aspirant de aproape 27 de ani. El m-a împins să aplic la DDB prima dată. El m-a recomandat la DDB a doua oară – când chiar am devenit director de creație acolo. El m-a determinat să plec de la DDB la începutul lui 2007 și să-mi pornesc propria agenție.

A fost fun multă vreme cu el. Am râs mult. Ore după ore după ore de bancuri și jocuri de cuvinte și spoofuri improvizate ale reclamelor pe care le făceam noi și alții. Telefonul (fix…) care a sunat chiar când intrasem în casă după job: „Bă, deci… Trebuia să scrii chestia asta și n-ai făcut-o. Pot s-o scriu eu și te f*t mâine când vii la birou. Sau te întorci acum, o rezolvi și totul e minunat”. Nopțile, diminețile și la un moment după-amiezile la Web. Ieșirile la bere de miercuri noapte, la „Castel”, pe Dacia. Plimbările cu Tico-ul lui prin București, cu geamurile date jos și caseta cu „Fără concurență” dată la maximum. Ideea lui permanentă să propunem ca premiu la promoții o statuie a câștigătorului în orașul natal.

Am undeva în suflet o listă de oameni de care m-am pierdut; Brăduț este unul dintre ei.